DRAGOBETELE - Tradiţie apusă?

Vremurile s-au schimbat,iar tinerii de azi au înlocuit "şotronul","Flori fete sau băieţi" cu jocurile pe computer, hora satului cu discoteca (clubul) şi Dragobetele cu Valentine’s Day…

Cum sărbatoreau bunicii noştri această zi? Cu obiceiuri aparte, la care luau parte fetele şi flăcăii.

Am întrebat pe unii ce sărbătoare ar prefera: Valentine's Day sau Dragobete şi am primit păreri diferite, mai mult sau mai puţin argumentate.Unii au spus că preferă Valentine's Day deoarece e ok să fii în rând cu lumea....căci deh...........cam tot Mapamondul sărbătoreşte această zi.Alţii au spus că apreciează mai mult Dragobetele deoarece este o sărbătoare românească, argumentând că ar fi cazul să nu uităm tradiţiile româneşti.

Am să postez căteva informaţii despre cele două zile ale iubirii şi vă invit la vot dragii mei.

Ce zi aţi dori să sărbătoriţi: Valentine's Day (14 febr.) sau Dragobete (24 febr.)?

Iată legenda Sf. Valentin:

« Pe vremea împăratului roman Claudiu al II-lea se purtau multe razboaie. Deşi avea o armata puternică, majoritatea bărbaţilor romani nu vroiau sa mearga la luptă. Deoarece împaratul s-a gândit că barbaţii vroiau să stea acasa cu soţiile şi copiii lor în loc să se lupte pentru el, a decis ca niciunul dintre soldatii din Roma să nu se mai poata căsători. Bineînteles că populaţia era revoltată. Însă în această perioadă, trăia preorul Valentin,care considera că oamenii trebuiau să se căsătorească. Astfel el a căsătorit în secret cupluri, făcea cununiile în locuri secrete, unde împaratul nu-l putea găsi. În momentul in care a fost găsit, preotul Valentin a fost arestat şi adus în faţa împăratului. Lui Claudiu i-a plăcut înţelepciunea lui Valentin,astfel că i-a propus să renunţe la creştinism şi să devină un soldat roman. Deşi a fost întemnitat şi condamnat la moarte, Sfantul Valentin a refuzat propunerea împăratului. Până în ziua execuţiei, el a trimis scrisori de adio către prietenii săi şi le-a semnat scriind "Adu-ţi aminte de Valentin al tău." (Remember your Valentine.) Preotul Valentin a fost executat în ziua de 14 februarie şi astfel a devenit sfânt martir, catolicii serbând această zi în cinstea sa. »

Să discutăm aşadar şi despre Dragobete:

Dragobetele reprezintă sărbătoarea românească a iubirii, prilej de tandreturi si voie bună, dar şi de “legături” si descântece făcute de fetele ce doresc să se mărite până la sfârşitul anului.

Baba Dochia, mama tânărului Dragobete, era întruchiparea mitică a soacrei rele şi a iernii cu ale sale 12 cojoace de ger şi ninsoare, ce îşi trimitea nora să îndeplinească sarcini imposibile, ameninţând-o că, pănă nu le îndeplineşte, nu se mai poate întoarce acasă, la soţul ei drag.

Se spune ca Baba Dochia îngheaţă odată cu venirea primaverii, când sărbătorim, alături de Dragobete, apariţia primelor flori, topirea zăpezii şi iubirea ce renaşte în acest anotimp al bunei dispoziţii.

Sărbătoarea Dragobetelui are origini tracice, fiind, astfel, una dintre cele mai vechi sărbători românesti. Spre deosebire de echivalentul sau de import vestic, Sfântul Valentin, Dragobetele nostru are un spirit năvalnic, fiind celebrat în tradiţia populară prin sărutări furate şi zburatorit. La orele amiezii, fetele o luau la goană prin sat, iar fiecare băiat urmărea fata pe care o iubea – dacă zburătoritul se încheia cu un sărut, însemna că, în toamnă, cei doi aveau să facă nunta sau, măcar, să fie logodiţi timp de un an.

In dimineaţa de Dragobete, pe 24 februarie, exista traditia ca fetele ce vor sa se marite cât mai curând, să adune omăt şi să-l lase la topit, urmând să se spele cu el pe faţă. În alte zone ale ţării, tot de Dragobete, se obişnuieşte ca fetele să pună apă de izvor sau de ploaie într-o sticluţă, cu care se vor spăla pe faţă atât în dimineaţa de Dragobete, cât şi în alte zile ale anului. Se spune ca acest ritual aduce frumusete si succes la barbati, pentru că apa astfel adunată se bucura de binecuvântarea zânelor.

O alta tradiţie românească se referă la faptul că, în ziua de Dragobete, fetele nemăritate se duc în pădure, de unde adună primele flori de primavara, păstrându-le pentru descântecele magice pentru măritiş, pe care le fac pe parcursul întregului an.

Pe 24 februarie, se pune în practica zicala populară “Dragobetele sărută fetele!”. Fiecare fată vrea să fie sărutată de barbatul visurilor ei în ziua de Dragobete, întrucat acest lucru înseamna că se vor căsători, chiar în acel an. Dacă de Dragobete o fată nu este sărutată sau nu vede cel puţin o persoană de sex opus, îi va merge rău tot anul, pentru că nu îşi va mai putea găsi perechea, următoarea şansă fiind tot de Dragobete, dar abia anul următor.

Fie că sunt îndrăgostiţi sau nu, tradiţia spune că toţi tinerii trebuie să petreacă şi să fie veseli de Dragobete, pentru că, altfel, nu vor avea parte de dragoste în anul respectiv. În special în mediile rurale, se organizează petreceri de Dragobete, unde toată lumea, cu mic, cu mare, vine, dansează, se bucură şi petrece, pentru a fi protejati de aceasta fiinta mitologica ce întruchipeaza iubirea.

Tradiţiile româneşti de Dragobete sunt respectate si de satenii mai varstnici, dar într-un alt sens: ei nu taie pasarile din ogradă în acea zi. Păsările sunt un simbol al Dragobetelui.Se spune că, de această sărbătoare, păsările se “logodesc” şi se pregătesc de imperechere, sacrificarea acestora fiind, astfel, o adevarată ofensă adusă Logodnicului Păsărilor (după cum mai este numit Dragobetele în tradiţia populara). Mitul păsărilor ce se “logodesc” de Dragobete a fost preluat de către tinerii aflaţi în căutarea iubirii, oficializată, până la urma, printr-o căsătorie.

În zilele noastre, Dragobetele este considerat a fi un echivalent al lui Cupidon – el leagă şi dezleagă iubiri cărora nu ne putem împotrivi, fie ca ne convine sau nu acest lucru.